Intro

Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul, este numai aceea care sprijină solid pe logică.

miercuri, 10 februarie 2016

Ceva îmi spune că aş fi un măgar nerecunoscător dacă nu aş pune câte-ceva şi pe talerul lucrurilor bune.

Adevărul este că dacă îmi permiteam luxul „extravaganţei” mele literare de acum pe vremea luCeauşescu... eram fie la canalu Urlaţi – Lugoj – Simeria, fie la balamuc, fie sub pământ. Deci... să fac bine şi să-mi văd lungu nasului.

Toate vin aşadar cu un preţ pe lumea asta. Faptul că pot gândi liber, faptul că pot simţi, că îmi pot căuta singur cărţile pe net, faptul că pot s-o ard liber pe xhamster, că pot decide de unul singur ce să fac, dar mai ales ce să NU fac, mă face deci să fiu întrucâtva mulţumit de viaţa pe care o duc.

De-a lungul vremii, mulţi oameni au murit sau au făcut în tot cazul sacrificii imense pentru ca eu să am ceea ce am acum – libertatea de a alege.

Încă o dată: că aleg să fiu om sau porc, e problema mea. De fapt aici cred eu că se află chintesenţa problemei, în ceea ce aleg să fac cu mine însumi. Această alegere, deşi pare la o primă vedere că mă afectează doar pe mine, ei bine... ceva îmi spune că ea îi priveşte şi pe alţii. Consecinţele alegerii mele cad atât asupra mea cât şi a celor din jur. Nemernicia mea nu apasă doar asupra mea ci mai ales asupra semenilor mei, a celor dimprejurul meu. Deci...