Intro

Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul, este numai aceea care sprijină solid pe logică.

vineri, 18 martie 2016

Cheia „succesului”

Zâmbeşte tot timpul servil. Capul uşor plecat spre înainte.

Nu-ţi privi niciodată stăpânul în ochi.

Nu-l contrazice. Nu gândi.

Aprobă maşinal orice idioţie atât timp cât asta te face să fii bine văzut.

Fă-te preş. Du-te după ţigări, după shaorma, după eugenii, după sifoane, după PLM. Cară serviete. Pupă supus mâini. Şi mai ales cu#*#i. Mai şi muşcă din ele din când în când. Dar ai grijă să fie ale celor ce o iau la vale, ale celor ale căror stele apun.

Fă supus ce ţi se cere. TOT ce ţi se cere.

Nu te gândi nicio secundă la consecinţele faptelor tale. Nici la cei din jur. Fără scrupule!

Minţi, trădează, urzeşte, fură, calcă totul în picioare!

...iar la final...

...SUCCESUL

Bravo. Ai reuşit în viaţă. Te felicit!

Acum priveşte-te în oglindă.

O faci cu ochi reci, de sticlă. Din cealaltă parte îţi răspunde o privire inexpresivă, de peşte.

Nu ai ce să-ţi reproşezi. Eşti perfect mulţumit de tine, de „succesul” tău.

Cu toate astea, adevărat îţi spun că ai trăit degeaba.

Absolut degeaba!

În urma ta, nu va rămâne nimic altceva decât un amalgam amorf de bani, bunuri, vorbe, intrigi şi uri. Atât. O viaţă de animal. O viaţă aridă, în care ai călcat pe capete, pe suflete, pe oameni, o goană sinistră şi inutilă.

Nu ai înţeles absolut nimic din viaţă. Şi din păcate nu ai avut decât una.

Păcat... mare păcat.

Rămâi în schimb, bineînţeles cu... succesul tău.