Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul este numai aceea care sprijină solid pe logică.

joi, 3 martie 2016

Unde cade atunci când cade, cel ce cade

Este adevărat, uneori se mai întâmplă să mai şi cadă câte unul.

Fie că îşi ia „cu suspendare” (cel mai adesea), fie că îşi ia ceva modic „cu executare” şi face vreun an, un an jumate, după o vreme însă, apele se liniştesc.

Banu' pe care l-a făcut din combinaţie îi rămâne, la fel rămâne şi gaura pe care a produs-o fapta lui, rămânem şi noi restul, cu banii daţi şi cu impozitele la zi, rămâne toată lumea cum s-ar zice, dacă nu chiar fericită, măcar în tot cazul, cel puţin mulţumită.

Apoi, după o vreme, el este reintegrat.

Ori este reprimit la vechiul loc de muncă şi tirat o vreme discret prin vreun post neimportant, ori e distribuit prin vreo companie sau prin vreun minister să plimbe de colo-colo două-trei foi până la momentul la care va fi reactivat.

Fireşte, dacă s-a remarcat prin fapte deosebite, el ar putea fi recompensat chiar cu o sinecură într-una dintre firmele pentru care a furat copios din banul public.

Cam aşa merg lucrurile... în mare.

Iar ca regulă de bază... cu cât a furat mai mult, cu atât va cădea mai pe moale.