Intro

Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul, este numai aceea care sprijină solid pe logică.

miercuri, 13 aprilie 2016

Omul suportă ceva mai uşor privaţiunile atunci când ele sunt autoimpuse, autoasumate, când sunt cumva parte a unui proces de autodisciplinare, de autoantrenare.

Acest raţionament se aplică şi atunci când omului i se inoculează un ţel, atunci când altcineva caută să dea un sens, cel mai adesea artificial şi nociv din păcate, vieţii sale.

Pe asta mizează cei ce trimit oamenii să poarte lupte la mii de kilometri de casele lor, aceia ce pun soldaţii unei ţări să tragă în proprii compatrioţi şi în general, aceia care stau în lux şi ticluiesc în tihnă vorbe alese cu care să îi mâne pe alţii să intre în saci de plastic, în cosciuge sau să se îngroape prin ţări străine.

Hm... drapel, onoare, demnitate, patrie, jertfă... astea sunt pentru cei ce îşi dau vieţile pe câmpurile de bătaie, pentru cei ce spală cu sângele lor păcatele şi idioţia celor ce îi asupresc şi îi asmut unii împotriva altora ca pe nişte animale sălbatice.

Avere, faimă, glorie, istorie. Astea le revin celor ce îi trimit la moarte pe cei dintâi, culmea, exact pentru asta. Adică pentru că trimit la moarte oameni şi pentru că acei oameni, la rândul lor, provoacă moartea altor oameni.