Intro

Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul, este numai aceea care sprijină solid pe logică.

marți, 12 aprilie 2016

Relativitatea noţiunilor... inamic, ostil, terorist, patriot, onoare, demnitate, etc.

Să nu uităm că la un moment dat, într-un trecut nu tocmai îndepărtat, „distinsul domn” Vişinescu, a fost atât un membru util şi respectabil al societăţii, cât şi un vajnic apărător al ei, pe scurt, un patriot care a dat dovadă de onoare şi de demnitate în slujba ţării.

Cei ale căror vieţi le-a distrus cu atât de bolnavă voluptate „domnia sa”? „Inamici ai poporului”, „elemente ostile”, „trădători de neam şi de ţară”, „scursuri ale societăţii”.

Canalul? O minunată realizare a clasei muncitoare. În egală măsură, lagăr de exterminare.

Penitenciarul de la Piteşti? Locul în care „vechile elemente necorespunzătoare ale societăţii” au fost transformate cu succes în „oameni noi”, în cetăţeni care au contribuit activ la „construirea socialismului” şi la asigurarea perpetuei „bunăstări a poporului”. În fapt, locul în care nişte bolnavi au experimentat pe deţinuţi, diverse metode de distrugere, de anihilare a psihicului uman, metode importate din gulagul sovietic.

Vedeţi?

Şi exemplele de relativitate în interpretare ar putea continua aproape la nesfârşit.

Ceea ce este însă important, este să conştientizăm faptul că la un moment dat, o minte bolnavă poate lesne monta şi demonta concepte, poate iute jongla în aşa fel cu ideile, încât să ne determine să le facem semenilor cele mai cumplite lucruri.

Este atât de simplu. Este atât de uluitor de simplu. Puţină limbă de lemn, puţin cap de lemn, puţină ură, puţină sălbăticie...

De asta trebuie să-ţi ţii mintea şi sufletul treze, vii. De asta trebuie să gândeşti cu mintea ta şi să simţi cu sufletul tău. Să auzi cu urechile tale şi să vezi cu ochii tăi. De asta trebuie să treci mai apoi prin filtrul gândirii tot ceea ce auzi şi ceea ce vezi.

Altfel poţi deveni la rândul tău un vişinesc, un ficior, un călău, sau poate cine ştie, o victimă.