Intro

Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul, este numai aceea care sprijină solid pe logică.

miercuri, 1 iunie 2016

Doctoriţa

Câteva întrebări şi o evaluare rapidă a situaţiei. După, câteva dispoziţii scurte, dar omenos date, colegilor.

Aşa a început totul.

Apoi procedurile. Protocolul. Rutina.

După ele, rezultatele. Materializate la început pe nişte display-uri, apoi pe un petic de hârtie.

Priveşte îngândurată acea hârtie. Discută cu pacienta, comunică prin staţie, apoi...

Apoi linişte.

Ochii ei se fixează asupra unui punct din care nu se vor mai desprinde pentru următoarele câteva zeci de secunde.

Gândeşte. Gândeşte intens.

Pune cap la cap informaţiile, face conexiuni, emite ipoteze, şterge totul, apoi o ia din nou de la capăt. Totul se desfăşoară cu viteza luminii în creierul ei. Totul se face şi se desface cu febrilitate la nivelul sinapselor ei. Dar totul, într-o perfectă linişte exterioară.

Schimbă câteva cuvinte cu pacienta. Pune întrebări foarte bine ţintite. Nu bate câmpii. Se vede că se pricepe destul de bine la ceea ce face.

Revine apoi la liniştea de sfinx de mai înainte. O face aproape la fel de brusc cum a şi renunţat la ea.

Îşi reia ţinta. Mai are un pic şi găureşte scaunul cu privirea ei.

După câteva minute, pare să se fi hotărât. Pare să fi găsit rezolvarea. Şi culmea, nu una, ci două la număr. Pe care le explică răbdătoare şi pe un ton cald, uman, pacientei.

Aceasta are ultimul cuvânt.

Se mai consultă apoi prin telefon cu o colegă.

Da. Are confirmarea. Soluţia dată de ea, este cea mai potrivită în situaţia de faţă.

Îi dă bătrânei o pastilă, îi face o injecţie, apoi se aşează la loc pe scaun.

Se mai linişteşte. La fel, şi colegii ei.

Omul, femeia, ia locul medicului.

Povesteşte cum trebuie să facă sacrificii pentru fetiţa ei de şase ani. Discută despre jucării, despre păpuşi...

Apoi se amuză privind la o veche păpuşă prăfuită de pe vitrină.

Îi aduce aminte de... Chuckie.

Se destind cu toţii.

Schimbă câteva vorbe, fac câteva glume. Respiră şi ei pentru câteva zeci de secunde, înainte să pornească la următorul caz.

În urma lor, rămâne un gest de omenie.