Intro

Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul, este numai aceea care sprijină solid pe logică.

vineri, 3 iunie 2016

O gimnastă
...sau câteva cuvinte despre preţul performanţei

Domnilor, să ne fie clar. Pe unii bătaia îi poate întări. Îi poate căli. Îi poate face, după caz, sfinţi ori luptători.

Pe alţii îi poate lăsa aproape la fel cum i-a găsit. Adică neschimbaţi.

Dar pe alţii, în schimb, îi schilodeşte. Îi descompune. Îi distruge şi îi dezumanizează.

Judecând şi din această nouă perspectivă, vă simţiţi acum, suficient de înţelepţi şi de clarvăzători, astfel încât să alegeţi voi drumul copiilor voştri?

...un post scriptum ceva mai lung

Vreau să fim foarte bine înţeleşi.

Eu nu zic să-ţi dojeneşti copilul doar cu citate din Kant ori din Goethe, sau făcând împreună dialectică. Uneori, adevărul este că-i mai scapi şi câte-o palmă la cur. Că na, ăştia suntem.

Dar toate trebuie să aibă o limită.

Nu e normal să îl schilodeşti, să îl calci în picioare, să îl striveşti fizic şi psihic.

Pentru că atunci nu îi faci educaţie. Atunci devii un cretin dement, incapabil să gestioneze presiunea la care în mod inevitabil îl supune viaţa de zi cu zi, şi care se metamorfozează astfel într-un animal ce defulează la rându-i, asupra unei fiinţe lipsite de apărare. Asupra copilului său, asupra copilului altuia, asupra unei femei, ş.a.m.d.

Iar celor cărora le place să se simtă „complici” la cupele, la medaliile şi la diplomele altora, le spun doar că între ei şi acei performeri, singurele legături sunt cele făcute de naţionalitate. Altminteri credeţi-mă. Sunteţi preparaţi din cu totul alte ingrediente decât cele din care sunt făcuţi un fotbalist de geniu, o gimnastă multiplu medaliată sau un olimpic la matematică.