Intro

Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul, este numai aceea care sprijină solid pe logică.

marți, 30 august 2016

Aproape orice acţiune a omului comportă printre altele, şi două laturi diametral opuse – una nocivă (consumatoare, distructivă) şi una benignă; de dorit fiind ca el să urmărească în principal, diminuarea primeia şi potenţarea celei de a doua.

Atunci când omul aplică acest raţionament numai asupra acţiunilor îndreptate către propria-i persoană, avem de a face cu omul egoist.

Când există un echilibru între cele două, şi când raţionamentul sus-amintit poartă şi asupra relaţiilor cu ceilalţi, s-ar putea spune că omul este unul normal, obişnuit.

La celălalt capăt al spectrului, îl vom găsi pe acela care reuşeşte cumva, nu numai să respecte această... hai să-i zicem axiomă, dar care chiar ajunge să precumpănească în a o aplica exclusiv asupra acţiunilor pe care le întreprinde în direcţia semenului său, neglijându-se pe sine, lăsându-se pe sine la o parte, ignorând complet propriile interese, abandonându-se practic total întreprinderilor sale altruiste.

În acest punct îl vom întâlni aşadar, pe antiegoist. Aici vom întâlni... OMUL.