Intro

Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul, este numai aceea care sprijină solid pe logică.

miercuri, 24 august 2016

Despre contaminarea minţii

În general, omul culege sau primeşte informaţii de la exterior, prin cel puţin trei canale: conştient, semiconştient şi inconştient.

Cu alte cuvinte, omul pus în faţa unui anumit obiect sau fenomen, ori în faţa unei anumite idei, asimilează date despre acestea, prin toate cele trei segmente amintite.

Corespondent acestui fapt, în creierul său, se vor desfăşura procesele asociate de rigoare – procese conştiente, semiconştiente şi inconştiente.

Cum între aceste trei canale nu există o delimitare netă, şi cum este aproape imposibil de creat o barieră împotriva informaţiilor parazite*, intuiesc că este, prin urmare, foarte posibil ca un om să poată influenţa drastic gândirea şi ulterior, cel mai important, acţiunile altui om.

Acest lucru s-ar putea face printr-un fel de contaminare a minţii celuilalt, contaminare ce s-ar putea face conştient (atunci când s-ar face în mod deliberat), semiconştient (atunci când s-ar face cumva la graniţa dintre voluntar şi involuntar) sau/şi inconştient (atunci când s-ar produce accidental) de către contaminator**, şi care ar putea fi suportată în mod asemănător, adică tot conştient, semiconştient sau/şi inconştient de către cel contaminat.

Interesant ar mai fi şi faptul, asta ca o scurtă observaţie, că nu cred să fie neapărat necesară o corespondenţă de tip conştient-conştient, semiconştient-semiconştient sau inconştient-inconştient între canalele celui ce contaminează şi cele ale celui contaminat.

Astfel ar putea lua naştere situaţii în care o informaţie emisă articulat, conştient, de către un individ, ar fi respinsă într-o primă fază de mecanismele conştiente ale individului-ţintă, însă asimilată ulterior cumva semiconştient sau inconştient printr-un fel de bypass al raţionalului.

În concluzie, aş fi tentat să cred că felurile prin care s-ar putea influenţa acţiunile unei persoane, ar putea fi destul de numeroase.

Metode de apărare?

Ar fi, probabil, câteva.

Între ele, cred că s-ar putea remarca, mai ales prin rafinamentul tehnicilor sale, educaţia***. Şi în special trei dintre palierele sale esenţiale: antrenarea funcţiilor analitice ale creierului, exersarea resorturilor critice ale minţii şi încercarea de stăpânire a animalului din propriul eu.

          

* - în sensul de nocive; informaţii generatoare de reacţii contrare convingerilor celor mai intime ale individului;

** - de la caz la caz, poate fi vorba fie de un manipulator, fie de un om obişnuit al cărui comportament devine model – în parte sau în tot;

*** - a nu se face confuzie între educaţie şi spălarea creierului.