Intro

Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul, este numai aceea care sprijină solid pe logică.

miercuri, 31 august 2016

Începe lejer, perfid, aproape fără să bagi de seamă, cu... ştii, nu prea mă interesează... nu e treaba mea... nu mă priveşte. Mă grăbesc, n-am timp...

Culminează ulterior, în cea mai crâncenă nesimţire. În cea mai apăsătoare indiferenţă.

Apoi, ce să vezi... ţi se întâmplă şi ţie.

Şi vei întinde mâna, cu lacrimile şiroindu-ţi pe obraji, cu speranţă, cu dorinţa ca un semen de-al tău să-ţi cuprindă mâna întinsă într-a lui, şi să te înţeleagă, să te ajute, să te salveze.

Atunci, poate vei primi ajutor. Poate că vei fi salvat.

Sau poate, nu.

Atunci, poate că vei învăţa ceva din ceea ce ţi s-a întâmplat, din ceea ce se întâmplă în jurul tău, din această lume.

Sau, poate că... nu.

În fond, cine ştie? cine poate şti?
Cine poate fi sigur de ceva pe lumea asta?