Intro

Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul, este numai aceea care sprijină solid pe logică.

joi, 1 septembrie 2016

Principial, între un dictator sadic şi un „gânditor” psihopat şi puţin tembel, nu există diferenţe fundamentale.

Atât sceleratul cât şi „teoreticianul” propovăduiesc foarte degajat concepte ca... binele comun, prevalarea ordinii sociale, progresul social, ş.a., fără să aibă nicio secundă în vedere faptul că metodele de care fac uz pentru a-şi pune proiectele în aplicare, ucid oameni sau îi schilodesc intelectual, reducându-i fie la stadiul de umplutură pentru cosciuge, fie la acela de tâmpiţi incapabili să facă alegeri decente în mod independent.

La fel ca şi în cazul Inchiziţiei, se pare că ideile idioţilor caută cu tot dinadinsul să ţină lumea în loc, să-i refuze cu orice chip, până şi cel mai neînsemnat progres intelectual. Şi o fac acum ca şi atunci, aflându-şi puternic sprijin în două dintre carenţele de căpătâi ale omului: în nesimţire şi în prostie.

În sprijinul celor de mai sus, vă propun să faceţi o comparaţie între mentalitatea lui Hitler şi cea a lui Edward Bernays, oglindită în cartea acestuia din urmă, „Propaganda”.

Altfel, ce să zic, lumea s-a guvernat şi încă se mai guvernează, şi după principiile celor doi, iar acest fapt îmi invalidează fără drept de apel opinia potrivit căreia, ambii ar fi fost mai potriviţi să vadă de vite decât de bunăstarea semenilor lor.