Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul este numai aceea care sprijină solid pe logică.

joi, 16 martie 2017

Cea de a treia rotiţă din mecanismul conflictului

Un om care nu are de niciunele, este mai lesne de mânat la luptă decât unul care are măcar un colţ de pâine pe care să îl mănânce în tihnă, la masa lui. Iar dacă se mai întâmplă ca el să nici nu aibă mare lucru prin suflet ori prin cap, atunci e cu atât mai uşor să îl înrăieşti, să-l îndobitoceşti şi desigur, să îl manipulezi.

Pe de altă parte însă, sărăcia împinsă dincolo de anumite limite, înseamnă oricum anihilare. Înseamnă foamete, boală... înseamnă inuman.

Aşadar, fie că omul este sărăcit până când ajunge să consimtă la a pune mâna pe par şi a-şi mutila cu el semenul, fie că este înfometat până ajunge să se usuce literalmente, de unul singur, pe picioare, se obţine în final, cam acelaşi unic şi relativ previzibil efect. Se ajunge la ceea ce am mai putea numi, fără să fim nevoiţi a uzita neapărat de termeni academici, a lose – lose situation, pentru marea majoritate a lumii.

...şi, colateral, la... a win – win situation pentru câţiva tâmpiţi absurzi şi sceleraţi.