Intro

Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul, este numai aceea care sprijină solid pe logică.

luni, 15 mai 2017

Viaţa celui sărac se scurge ca nisipul din clepsidră, monoton şi blazat, trecând încet, uşor abraziv din „mai ai şi dumneata răbdare” în „vezi bine că n-avem, că nu se poate...”

Apoi, când curgerea s-a încheiat, o mână nevăzută întoarce abil clepsidra şi migraţia nisipului reîncepe la fel de uşor abraziv, de încet, de blazat şi de monoton.

Până când?

Până când omul moare.

Pe urmă... un alt om, o altă clepsidră... o altă mână...

Curgerea însă, rămâne constantă. Rămâne... singura constantă.