Intro

Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul, este numai aceea care sprijină solid pe logică.

miercuri, 2 august 2017

Unii chiar ar putea vorbi despre o „moştenire grea”

Sau despre cum sunt obligaţi urmaşii să gestioneze tâmpenia înaintaşilor

Sau, pentru că se mai poate da încă un titlu, de ce omenirea este o întreprindere cam lipsită de viitor

Partea proastă a lui MAD (Mutual Assured Destruction) este că după ce ambele tabere ating apogeul puterii militare, fiecare dintre ele va căuta să îşi elimine cu orice preţ aşa-zisul inamic. Asta, fireşte, pentru a se sustrage riscului de a ajunge la situaţia-prag, cea a luptei efective, în urma căreia, indiferent de rezultat, ar suferi pierderi la fel de catastrofale ca şi adversarul.

Pe de altă parte, atunci când cei puternici sunt doar câţiva, ei pot la fel de bine pune bazele unui monopol, luând frâiele puterii şi transformând tot restul lumii într-o masă de servitori şi de cobai.

Firea umană ne spune că în principiu, cam între aceste două variante, mari şi late, oscilează securile, topoarele şi buzduganele voinicilor planetei.

*

O aritmetică nebună, nebună

Cei 143.371.794 de ruşi se tem de cei 326.581.250 de americani. Aceştia, la rândul lor, se tem şi ei de cei 143.371.794 de ruşi. Noi, restul de 6.530.046.956 ne temem de ce s-ar putea întâmpla dacă cei 469.953.044 de ruşi şi de americani s-ar încăiera.

Şi astfel toată lumea trăieşte într-o neîntreruptă şi patologică stare anxioasă.

Vecinul se teme de mine, eu de el, ş.a.m.d. Practic ajungem ca toată lumea să se teamă de toată lumea.

Hm, ce nebunie!